INSPIRE

O analiză a industriei româneşti de software.

În toamna anului 1997, în cadrul proiectului INSPIRE (INitiative for Software Process Improvement - Regions Exterieures) s-a desfăşurat o analiză a industriei soft din România. Proiectul INSPIRE, finanţat de către Comisia Europeană, se desfăşoară pe durată a doi ani şi îşi propune să realizeze îmbunătăţirea procesului soft în patru ţări din Europa Centrală şi de Răsărit: România, Estonia, Ungaria şi Polonia. INSPIRE este condus de MARI Ltd, Irlanda de Nord, cu suportul tehnic oferit de HIGHWARE GmbH Germania.

În România, INSPIRE este condus de SIVECO România SA, o societate româno-franceză al cărei nume se leagă atât de dezvoltarea de soft în domenii cum ar fi întreţinerea asistată de calculator, gestiunea stocurilor şi achiziţiilor, financiar-contabilitate, transporturi, cât şi de activităţi legate de îmbunătăţirea calităţii procesului soft (proiectele SQUARE şi INSPIRE finanţate de către Comisia Europeană).

INSPIRE se bazează pe acţiuni de instruire şi pe transferul celor mai bune practici în soft, în companii aparţinând industriei româneşti dezvoltătoare de soft. Analiza industriei de soft a fost considerată necesară, ca un prim pas în identificarea acţiunilor de instruire specifice fiecărei ţări. Ea s-a bazat pe un chestionar conţinând cincisprezece întrebări, împărţite în trei secţiuni : secţiunea I cu date privind profilul companiei, secţiunea II referitoare la situaţia în dezvoltarea de soft, iar secţiunea III cuprinzând cerinţele de informatizare şi şcolarizare. S-a distribuit un număr de 2000 de chestionare în toate regiunile ţării şi acoperind toate sectoarele de activitate.

Din totalul chestionarelor primite, 55% s-au situat în sectorul de activitate Producţie, reprezentând oficii de calcul aparţinând marilor întreprinderi, 24% în domeniul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, reprezentând companii de soft independente sau institute de cercetare, 7% în domeniul Serviciilor şi 14% în alte domenii, cuprinzând activităţi administrative, comerciale etc.

În ceea ce priveşte distribuţia numărului total de angajaţi, rezultatele au arătat că dacă pentru cele mai multe din societăţile comerciale analizate, numărul total de angajaţi depăşeşte 250 persoane (250-1000 persoane - 34%, peste 1000 persoane - 32%), numărul de angajaţi implicaţi în dezvoltarea de soft se situează în domeniul 1-50 (1-5 persoane - 52%, 6-50 persoane - 42%).

Aceste cifre demonstrează că, din punct de vedere numeric, piaţa de soft este încă dominată de oficiile de calcul care dezvoltă soft pentru marile întreprinderi aparţinând sectorului de producţie.

Problemele majore cu care se confruntă industria românească dezvoltatoare de soft sunt considerate a fi ( în ordine): Analiză şi Proiectare Sistem (61%), Ingineria Specificaţiilor Utilizator (41%), Lipsa Standardelor (38%), Managementul Proiectelor (37%), Lipsa unui Sistem de Calitate (37%), Testarea Sistemului (33%). Probleme minore sunt considerate a fi Programarea, Elaborarea Documentaţiei, Testarea Unitară şi Gestiunea Configuraţiilor.

Se poate observa că, dacă ne gândim la ciclul de viaţă al unui produs soft, problemele majore enunţate mai sus se concentrează asupra fazelor iniţiale ale elaborării unui produs soft, care sunt considerate a fi şi cele mai importante, şi anume, colectarea specificaţiilor de la utilizator şi analiza sistemului, precum şi asupra unor procese aşa-zise de suport: management de proiecte, existenţa unui sistem de calitate şi a standardelor.

De asemenea, se observă că deşi testarea unitară, modul cu modul sau funcţionalitate cu funcţionalitate a unei aplicaţii, nu pare a pune probleme, testarea de sistem, incluzând teste de integrare şi teste de acceptanţă reprezintă o problemă, pentru că ea presupune, în general, o planificare şi dezvoltarea în prealabil a unor scenarii de test.

Referitor la factorii care ar influenţa organizaţiile care dezvoltă soft, să obţină certificarea ISO 9000, aceştia ar fi în ordine: Presiunea Clienţilor (31%), Creşterea Competiţiei (29%), Managementul Intern (29%) şi Politica Guvernului (11%).

Aceasta dovedeşte că, aproape în mod egal, certificarea ISO 9000 s-ar datora atât necesităţii unei mai bune organizări interne a unei companii, cât şi a unor factori externi, cum ar fi concurenţa firmelor deja certificate sau cerinţei exprese a unor anumiţi clienţi, ca garanţie pentru un produs de calitate. Faptul că guvernul, prin politica lui, ar putea oferi sau nu, anumite înlesniri pentru obţinerea certificării, nu a fost considerat ca un factor relevant.

Următoarea întrebare punea în discuţie aplicarea metodelor de evaluare soft, îmbunătăţirea procesului soft şi ISO 9000, în ce măsură acestea sunt folosite şi operaţionale, planificate, luate în considerare sau nerelevante pentru companiile chestionate. Rezultatele au dovedit că 14% dintre cei chestionaţi folosesc metodele de evaluare soft, 26% folosesc îmbunătăţirea procesului soft şi 9% au un sistem de calitate ISO 9000 operaţional (nu neapărat certificat).

La polul opus, 41% consideră nerelevantă pentru activitatea lor aplicarea metodelor de evaluare soft şi 12% consideră nerelevantă îmbunătăţirea procesului soft.

Într-o perioadă în care în lume se pune un mare accent pe calitate şi pe garantarea acestei calităţi către clienţi, surprinzător este că 40% dintre cei chestionaţi au răspuns că implementarea unui sistem de calitate ISO 9000, în domeniul dezvoltării de aplicaţii soft, este o activitate total nerelevantă pentru companiile lor.

Conducerea tehnică, în proporţie de 75%, personalul tehnic, în proporţie de 64% şi conducerea comercială, în proporţie de 55%, consideră ca pozitive efectele folosirii metodelor şi instrumentelor informatice pentru asigurarea calităţii, a folosirii metodelor şi instrumentelor informatice pentru dezvoltarea soft-ului şi implementarea unui sistem de calitate conform cu ISO 9000.

La capitolul referitor la instruirea personalului angajat în dezvoltarea de aplicaţii soft, analiza a demonstrat că mai mult de 60% din companiile care au răspuns la chestionar, nu au buget alocat pentru instruirea personalului, deşi există un larg interes în evenimente de instruire. În instruire, prioritară este şcolarizarea, urmată de seminarii de informare generală şi de grupuri de lucru, acestea din urmă fiind, de obicei, întâlniri ale companiilor pentru a câştiga experienţă şi a schimba idei pe diverse teme. În cazul organizării cursurilor de şcolarizare, durata preferată a acestor cursuri ar fi de 4-5 zile (58%).

Datele prezentate mai sus nu diferă foarte mult de datele obţinute din analize similare efectuate în Europa. Problemele, considerate majore în industria de soft, demonstrează că la noi lucrul în echipa este deficitar, deşi acesta este esenţial în condiţiile trecerii la aplicaţii complexe şi performante. Asigurarea calităţii şi managementul proiectelor soft sunt două subiecte critice pentru succesul unei aplicaţii. De ele depind, în mare măsură, satisfacţia utilizatorului şi livrarea la timp a produsului. Încurajator este faptul că într-o mare proporţie, managementul firmelor care dezvoltă soft este cel care susţine schimbările şi le promovează.

Soluţia de bază la problemele enunţate mai sus trebuie să fie instruirea şi una dintre etapele proiectului INSPIRE în România se referă la organizarea unor sesiuni de instruire generală, referitor la ceea ce Europa de Vest consideră „cele mai bune practici în soft“.

INSPIRE

BYTE România - februarie 1998

(C) Copyright Computer Press Agora