X.500

Soluţie de pilot de serviciu director tip X.500 pentru România.

Acest articol prezintă un pilot de serviciu director tip X.500 pentru România, a cărui realizare constituie o încercare de a contribui la completarea peisajului informatic autohton cu un serviciu de reţea de certă necesitate. Iniţial, nucleul de serviciu elaborat este orientat către repertorizarea resurselor tip instituţie, persoană, serviciu din mediile ştiinţifice şi tehnice româneşti.

Se supun atenţiei potenţialilor beneficiari şi potenţialilor participanţi la dezvoltarea lui: o succintă secţiune cu caracter preponderent teoretic (discutând conceptul de director, opţiunea pentru alinierea la standardul X.500, în particular la implementarea lui în mediul Internet, aspecte ale dezvoltării unui serviciu distribuit în context reţea etc.), o prezentare a soluţiei adoptate şi a direcţiilor de extindere avute în vedere, cât şi apelul de a sprijini acest demers.

Servicii director

Datorită existenţei unei largi game de servicii tip „director“ (de exemplu: serviciul director al companiilor telefonice, DNS, Whois++, X.500), este dificilă formularea unei definiţii acoperitoare.

O definiţie mai concretă, oglindind o primă orientare în realizarea lui, ar putea fi: un serviciu director este un set de informaţii despre organizaţii, departamente, persoane, servicii etc. care poate fi accesat de o serie de entităţi (care, la rândul lor, pot fi organizaţii, departamente, persoane, servicii sau orice/oricine poate beneficia de asemenea informaţii).

O definiţie mai generală se dă nu doar de dragul teoretizării, ci pentru a oglindi viziunea actuală asupra acestui tip de servicii.

Pe măsura accentuării tendinţelor de integrare la nivelul reţelelor de calculatoare, s-a resimţit ca un impediment eterogenitatea metodelor de denumire (identificare) a unor entităţi din acest mediu (calculatoare, programe, persoane etc.). Prin conceptul de director, se reflectă intenţia de a crea, printr-un spaţiu de nume unificat, o entitate logică compusă din mai multe sisteme şi deservind mai multe aplicaţii.

În accepţiunea cea mai generală, se poate spune că un director este o colecţie de sisteme deschise, care cooperează pentru păstrarea unei baze de date logice, cu informaţii despre un set de obiecte din lumea reală. Utilizatorii directorului (persoane şi programe) pot citi sau modifica informaţia sau o parte din ea, în limitele drepturilor de acces.

Se poate face o paralelă cu bazele de date, faţă de care un astfel de serviciu se distinge prin elemente specifice (informaţia este descriptivă, bazată pe atribute; informaţia este preponderent citită şi mai rar actualizată (de aceea nu se implementează scheme de tranzacţie complicate; proiectarea serviciilor are în vedere obţinerea unui răspuns rapid, în urma explorării unui volum mare de date); pentru creşterea disponibilităţii şi fiabilităţii, informaţiile pot fi replicate, cu reducerea timpului de răspuns etc.).

Există diferite metode de a furniza servicii tip director. Ele diferă prin felurile de informaţii ce pot fi memorate în director, prin cerinţele asupra modului în care aceste informaţii pot fi referite, interogate şi actualizate, prin procedurile de protecţie la accese neautorizate etc. Unele servicii director sunt locale, oferind servicii într-un context restrâns (de exemplu: serviciul „finger“ pe o singură maşină). Alte servicii sunt globale, deservind o zonă extinsă (până la întregul Internet). Serviciile globale sunt, în mod uzual, distribuite (datele rezidă pe maşini diferite care cooperează pentru realizarea serviciului). Tipic, un serviciu global defineşte un „spaţiu de nume“ uniform, oferind o aceeaşi vedere asupra datelor, indiferent de punctul de accesare.

De ce X500 ?

Sunt în curs de dezvoltare câteva servere WWW româneşti, oferind accese spre servicii de tip director, nealiniate la standardul X.500.

Necesitatea elaborării unui serviciu director naţional, aliniat la acest standard OSI, derivă din mai multe considerente.

Există recomandări explicite, în documentele Internet, de a prefera standardul X.500 în implementarea unor servicii tip director.

Această orientare asigură perspective de integrare într-un serviciu european de anvergură (NameFLOW-Paradise, director internaţional, standardizat conform X.500, distribuit, cu detalii de contact despre membri ai comunităţii ştiinţifice, o combinaţie de directoare organizate la nivel naţional, cuprinzând repere de contact pentru: peste un milion de persoane, mii de organizaţii din zeci de ţări), ceea ce va asigura o reală vizibilitate internaţională a datelor.

Există posibilităţi de a include şi trata într-o manieră unitară mai multe tipuri de entităţi de interes (diversitatea de tipuri de obiecte prevăzută de acest standard asigură extinderea utilităţii sale dincolo de o simplă „agendă“ sau „carte de telefon electronică“).

Pentru a sugera spectrul larg de posibilităţi oferite în acest context, enumerăm câteva aplicaţii ce se pot dezvolta într-o infrastructură X.500: serviciu tip Yellow Pages (permiţând căutarea după atribute ca: „scientific field of interest”, „job description”, „business activity”), legătură bidirecţională cu serviciul WWW (într-un sens, pentru consultare serviciu director de la nivelul unui serviciu WWW; în celălalt sens, pentru crearea unui director de pagini WWW, de exemplu: „homepage”-uri), distribuţia cheilor de criptare publice (PGP sau PEM) (publicarea acestor chei în director elimină necesitatea unor schimburi de mesaje prin mail cu posesorul cheilor sau cu administratorul lui de mail şi accelerează procesul de obţinere a cheilor), rutare de mail tip X.400 (MTA-urile pot utiliza directorul pentru căutarea informaţiei de rutare pentru mesajele pe care trebuie să le trateze), distribuire de identificatori EDI.

Astfel, un director poate acţiona ca un punct unic de referinţă pentru o mare varietate de tipuri de date.

Tendinţe

Pe măsura expansiunii Internet, până la omniprezenţa sa actuală, s-a pus şi problema implementării standardului OSI X.500 (de fapt un întreg set de standarde, specificând diversele aspecte ale serviciului) în mediu TCP/IP. Software-ul care realizează această transpunere este foarte complex.

Pentru simplificarea context-ului software, s-a dezvoltat, de către IETF, iniţial ca front-end pentru serviciul X.500, protocolul LDAP (Lightweight Directory Access Protocol). Acesta oferă acces X.500 la platforme care au numai suport TCP/IP. Server-ul LDAP este un server de protocol intermediar, care comunică cu clienţii Internet, pe de o parte, utilizând protocolul ldap, bazat pe TCP şi un DSA (Directory Service Agent), pe de altă parte, utilizând DAP (Directory Access Protocol, procedura de conectare a serverelor director de către clienţi). Un subset al DAP X.500 este exportat clienţilor prin protocolul LDAP.

Protocolul LDAP nu suportă accesul la toate operaţiile şi facilităţile X.500, reţinând doar acele caracteristici considerate de interes pentru utilizatorii tipici. Fiind o variantă simplificată, are avantajul unor solicitări mai modeste de memorie şi timp de unitate centrală decât protocolul DAP propriu-zis.

Se poate considera, ca tendinţă majoră actuală în domeniu, recurgerea, în contextul preponderenţei Internet / intranet, la soluţii bazate pe LDAP. Aceasta însă, pe de o parte, prin simplificările aduse, favorizează dezvoltarea de directoare, dar, pe de altă parte, creează problema apariţiei, în acest fel, a unei multitudini de directoare dificil de integrat. Soluţiile potenţiale, privitoare la directoarele LDAP izolate, ar putea combina uşurinţa de utilizare a LDAP cu infrastructura solidă definită în standardele X.500. Companii de referinţă (Lotus, Microsoft, Netscape, Novel) au anunţat suport pentru X500. Dacă nu se ştie sigur cât de bine vor fi integrate modelul şi protocoalele X500 în software-ul acestora, este cert că ele sunt în curs de furnizare de facilităţi LDAP native extensive în clienţii, serverele şi aplicaţiile lor. Se estimează că, la sfârşitul anului 1998, vor fi mai multe servere LDAP decât X.500. In acest context general, se încearcă menţinerea compatibilităţii şi coexistenţei dintre X500 şi LDAP.

Alte tendinţe ar fi: integrarea X.500 cu WWW, pentru furnizarea unor servicii director locale (organizaţiile care subscriu la asemenea directoare, beneficiind de controlabilitatea asigurată de intranet şi, totodată, de posibilităţile mai largi de informare oferite de Internet), şi încercarea de a implica industria ca beneficiar şi sprijinitor al dezvoltării acestui tip de serviciu.

Recomandări generale de dezvoltare a unui serviciu director

Dezvoltarea unui serviciu director implică o serie întreagă de aspecte tehnice, organizatorice şi juridice.

La proiectarea unui astfel de serviciu, trebuie găsit un optim între extensiile permise de standarde şi restricţiile impuse de respectarea unor prevederi legale.

Legislaţia privitoare la respectarea caracterului privat al unor informaţii, referitoare la persoane, diferă de la ţară la ţară, dar principiile de bază sunt asemănătoare.

Uniunea Europeană vizează standardizarea legislaţiilor naţionale în domeniu, cu asigurarea unui minim garantat de drepturi.

Trebuie definit clar un scop al înregistrării de tip persoană. Datele personale trebuie culese cu specificarea acestui scop şi utilizate doar în acest scop. Ele trebuie să fie relevante, adecvate şi să nu fie excesive în raport cu scopul propus. O autoritate supervizoare trebuie să fie anunţată de înregistrare.

Se recomandă utilizarea cu predilecţie a acelor atribute care corespund menirii serviciului (de a facilita comunicarea între persoane). Unele autorităţi naţionale recomandă renunţarea la atribute, precum „fotografie”, „băutură favorită” etc. Se recomandă evitarea unor detalii despre persoane gen origine etnică, opinii religioase sau politice, elemente ale vieţii private etc.

Persoanele repertorizate îşi pot modifica intrarea corespunzătoare din serviciul director, dar într-un mod controlat, asigurându-se conformitatea cu regulile expuse până acum (pentru a nu i se putea imputa ulterior administratorului serviciului inserarea unor elemente necorespunzătoare).

Sunt definite măsuri tehnice şi organizatorice de protecţia datelor, prin atribuţii ale controlorilor de date şi implementatorilor de serviciu, care să asigure evitarea distrugerilor sau alterărilor voite sau accidentale.

Calitatea serviciului

Deşi s-ar părea că, în contextul stadiului actual de demarare a constituirii unui astfel de serviciu în România, asigurarea unui anume nivel de calitate este o preocupare „de perspectivă“, pe principiul „întâi să avem ce perfecţiona“, lucrurile nu se pot separa aşa de simplu.

Este important de stabilit raportul dintre extinderea fondului de informaţie şi calitatea serviciului. La o primă vedere, o organizaţie sau o persoană nu au un beneficiu direct din includerea în acest serviciu, deci nu vor solicita acest lucru. Trebuie ca acest serviciu să aibă o asemenea calitate încât să inspire încredere utilizatorilor, astfel încât aceştia să-l utilizeze preponderent faţă de alte surse de informare. In acest stadiu, a nu figura în director va putea fi resimţit ca un dezavantaj în activităţile concurenţiale, presupunând că persoanele repertorizate vor fi contactate preferenţial. Unii analişti consideră că este primordială atingerea unei „mase critice”, adică a unui fond de date suficient de bogat pentru a atrage interesul utilizatorilor şi că manifestarea unor exigenţe deosebite, încă din faza iniţială, ar frâna constituirea rapidă (prin încărcări masive de date deja disponibile într-o formă aproape acceptabilă) a acestui fond minim obligatoriu. Totuşi, este preponderentă opinia că nu sunt indicate derogările de la calitate în nici o etapă, deoarece serviciul poate stimula interesul numai dacă asigură o calitate corespunzătoare a informaţiei.

In cazul serviciului director tip X.500 (şi, în general, în cazul tuturor sistemelor distribuite), definirea unor parametri de calitate şi monitorizarea acestora sunt probleme destul de complexe.

În primul rând, serviciul trebuie evaluat din perspectiva utilizatorului. Practic, acesta vede acest serviciu ca pe o sursă on-line de informaţii de contact, pe care o consultă în momentul în care are nevoie de astfel de informaţii. Dacă nu primeşte informaţia dorită în timp util, acesta poate renunţa, căutând alte surse de informare (şi, eventual, renunţând pe viitor la utilizarea acestui serviciu).

De aici derivă o serie de cerinţe: disponibilitate permanentă, 24 de ore din 24 (fiind serviciu distribuit nu se poate defini noţiunea „timpul zilei“, utilizatorul şi server-ul putând fi din zone diferite ale globului, deci din fusuri orare diferite), viteză de răspuns acceptabilă, fiabilitate, informaţii cât mai complete şi exacte posibil, existenţa de date despre organizaţiile şi persoanele cu care un virtual utilizator ar dori să comunice, menţinerea calităţii serviciului şi în perioadele de tranziţie (de exemplu, de aliniere la noi versiuni ale standardului).

S-a încercat stabilirea unui cadru de management al serviciului. S-au făcut propuneri de recomandări pentru stabilirea unor acorduri internaţionale în domeniu - „Service Level Agreements” (SLA).

Soluţie propusă

Dată fiind complexitatea deosebită şi resursele necesare unei soluţii software complete (bazată pe existenţa suportului oferit de pachetul ISODE), perfect compatibilă X.500, în mediu de tip Internet, o primă orientare va fi , în mod firesc, spre LDAP.

Dintre variantele de software de LDAP s-a ales cea disponibilă în domeniul public, adică implementarea „clasică“ realizată la Universitatea Michigan. Dintr-o lucrare a unui specialist care a studiat comparativ varianta Michigan şi varianta oferită de Netscape, rezultă că performanţele tehnice (în principal, viteza de acces) sunt similare, iar navigarea între nivele (departament, organizaţie, ţară, lume) este mai simplă la varianta Michigan, superioritatea variantei comerciale (Netscape Directory Service (DS)) rezidând mai ales în facilităţile de întreţinere şi dezvoltare.

Pe baza software-ului de LDAP ales, se pot constitui o serie de configuraţii, cu diferite grade de complexitate:
• LDAP ca serviciu local; se utilizează varianta de server LDAP, numită slapd („stand-alone“ lapd), care va deservi numai domeniul local, fără nici o altă interacţiune cu alte servere director;
• serviciu local cu referinţe X.500; se execută slapd pentru furnizarea serviciilor director pentru domeniul local şi varianta ldapd pentru acces la lumea X.500 (nu e neapărată nevoie să se execute ldapd pe calculatorul local - se poate include o înlănţuire spre un server extern); aceasta este configuraţia utilizată în sistemul pilot propus (în care se prevede o legătură spre un server ldapd extern pentru tratarea nivelului „world“);
• serviciu complet, deservind domeniul local şi asigurând legătura spre lumea X.500, prin intermediul unui server ldapd executat pe calculatorul local.

Am optat, în această primă abordare, pentru o arhitectură de acces la date, bazată pe interfaţarea componentei slapd (serverul de protocol LDAP „stand-alone”) cu web500gw (gateway WWW – serviciu director X.500).

S-au adaptat aceste componente (produse din domeniul public, testate doar pentru anumite platforme şi versiuni) pentru dezvoltarea unui sistem coerent pe o platformă convenabilă de tip Unix (staţie Sun cu sistem de operare Solaris 2.5), cu asigurarea unui spectru larg de facilităţi: includerea unor atribute permiţând tratări deosebite ca: asistare în trimitere de mesaj e-mail unei persoane, salt la o adresă URL, afişare de fotografie; funcţii de citire, de căutare, de modificare on-line de către un utilizator a intrării proprii, pe baza unei parole; versiuni în limba română şi în limba engleză.

S-a creat un server WWW cadru (http://www.ici.ro/x500.html), dedicat testării, utilizării, întreţinerii şi extinderii serviciului director. Acesta mijloceşte căutarea (consultarea serviciului director), adăugarea unei noi intrări (apelând un „form” de asistare a introducerii on-line a unei intrări tip „person”, care formular, la rândul lui, apelează un program CGI care verifică sintactic datele introduse şi le memorează într-un fişier, de unde pot fi preluate de administrator pentru verificare semantică şi introducere în baza de date X.500), indicaţii pentru utilizator.

Pe seturile relativ mici de date disponibile, pe care a funcţionat până în prezent, software-ul de acces implementat a funcţionat corespunzător.

Se poate discuta oportunitatea demarării unor demersuri practice de a realiza un serviciu la nivel naţional, prin elaborarea unui nucleu software minimal (raportat la complexitatea serviciului definit de seria de standarde X.500).

Existenţa unui serviciu funcţional, disponibil oricui poate accesa Internet-ul la nivelul unui client WWW, va permite valorificarea imediată a unui prim fond de date şi va impulsiona, printr-o ilustrare concretă a facilităţilor serviciului, activitatea virtualilor factori de realizare a unui serviciu naţional (de decizie, tehnici, furnizori de date etc.).

Chiar dacă ulterior, ca urmare firească a evoluţiei serviciului, vor apare elemente de perfecţionare a suportului software (trecerea la soluţii bazate pe mediul oferit de pachetul ISODE (care asigură stiva de protocoale ISO în context TCP/IP, deci compatibilitatea integrală cu X.500), distribuirea în servere şi baze de date, situate pe diverse platforme din ţară etc.), utilizarea, pentru o vreme, a unei soluţii mai simple, poate fi utilă. Dată fiind complexitatea gestionării serviciului director X.500 în general (atât din punct de vedere tehnic cât şi organizatoric) şi datorită problemelor ce apar inerent la preluarea şi adaptarea software-ului necomercial, este preferabilă o dezvoltare gradată. Bazele de date ale serviciului, astfel dezvoltat, pot fi preluate în viitor pentru a fi utilizate într-o arhitectură software mai evoluată.

În eventualitatea că această propunere va fi considerată de interes şi cu perspective, aş vedea, ca paşi următori suportaţi în limitele suportului software elaborat: acumularea unui fond de date convingător, la nivelul serverului actual, replicarea lui, crearea unei variante de distribuire prin realizarea unor servere locale (acolo unde există resurse tehnice şi umane şi posibilităţi de culegere şi întreţinere de date) şi accesarea acestora prin intermediul serverului central.

Dincolo de rezolvarea problematicii tehnice, viabilitatea unui astfel de proiect este condiţionată, hotărâtor, de tratarea corespunzătoare a aspectelor organizatorice şi legale.

În acest stadiu, o activitate de certă oportunitate este acumularea şi întreţinerea de date, fapt pentru care fac apel la entuziaşti de a sprijini demersul prezentat prin contribuţii la extinderea omogenă şi coerentă a fondului existent de date, prin repertorizarea, în primul rând, a celor mai reprezentative instituţii şi persoane din mediile tehnico-ştiinţifice româneşti.