Reporter: Vă rugăm să ne prezentați în câteva cuvinte compania dvs.

Pavel Budiu: Denumirea firmei este GlobalOne Communication România, acționarul român este Romtelecom, care deține 49% din acțiuni, iar partenerul străin este GlobalOne, care la rândul său este o societate mixtă constituită din Deutsche Telecom, France Telecom și Sprint SUA. Obiectul de activitate al acționarului majoritar străin îl constituie asigurarea de comunicații internaționale. Noi facem oarecum excepție, deoarece din cifra noastră de afaceri, peste 90% este asigurată de serviciile domestice. În ultimul an, am realizat o cifră de afaceri de peste 5 milioane de dolari. Suntem în al 4-lea an de funcționare, lucrăm cu profit încă de anul trecut. Avem 30 de angajați, peste 700 de clienți, iar media de vârstă a angajaților este de 32 de ani. Firma a suferit o mare transformare în momentul în care partea străină, care a fost reprezentată de Transpac France Telecom, a cedat toate acțiunile sale consorțiului GlobalOne, în momentul în care acest consorțiu a fost constituit. (aprilie 1996 ). Compania a fost înființată în 1993 ca un operator de rețea publică de comunicații în România, în urma unei licitații organizate de Ministerul Comunicațiilor. Ca urmare a acestei licitații, am obținut o licență de funcționare valabilă timp de 10 ani și am continuat cu acest statut până în prezent. În prezent, există 2 licențe de acest tip. Cea de a doua licență este deținută de Logic Telecom. - Licența obținută de competitorii, și în același timp, partenerii în dezvoltarea rețelei de transmisiuni de date, are un conținut asemănător. În momentul în care am cerut ca aceste licențe să fie făcute publice, nu am avut succes. Ni s-a răspuns doar că licența lor este similară cu a noastră. Noi am militat în permanență pentru o transparență totală și considerăm în continuare că licențele acordate ar trebui făcute publice.

Rep.: Prin ce se diferențiază oferta de servicii GlobalOne de cea a concurenței? Ce anume individualizează GlobalOne pe piața românească?

P.B.: Nu există deosebiri fundamentale. Marea deosebire este datorată faptului că în spatele nostru stă o firmă multinațională, noi asigurând un ghișeu unic pentru firmele multinaționale. Dacă o astfel de firmă are nevoie de o legătură de date între un client din România și o altă companie din cca. 65 de țări, este suficientă lansarea unei comenzi într-un singur punct, ceea ce este valabil nu numai pentru o legătură punct-punct, ci și pentru o legătură multipunct. În ceea ce privește calitatea serviciilor la intern, comutatoarele noastre sînt de o capacitate de transfer și de prelucrare a pachetelor mai mare decât a concurenței. Din datele pe care le deținem, performanțele noastre sînt superioare. Mai există o diferență și la nivel de infrastructură. Noi am optat pentru linii terestre bazate pe fibră optică, deci linii digitale de mare capacitate. Noi nu am folosit până acum soluții via satelit, dar în momentul de față ne orientăm și spre această direcție. În curând vom da în funcțiune și o rețea VSAT, deoarece acest lucru este cerut de piață, deși credem că în România o rețea VSAT este un lux inutil. Pentru a realiza conexiuni la câteva zeci sau sute de kilometri, este puțin ciudat să utilizezi o conexiune prin satelit. Dar atâta timp cît băncile solicită soluții de conectare prin satelit, le vom oferi și astfel de soluții.

Rep.: Care sînt cele mai importante proiecte /realizări pe care le aveți în România?

P.B.: Cele mai importante realizări sînt rețeaua dată în exploatare pentru BankPost, în care sînt conectate aproape toate filialele și sucursalele BankPost, peste 100 de puncte interconectate. În momentul de față, realizăm o rețea similară pentru Banca Comercială. Lucrăm și la un proiect pentru realizarea rețelei informatice pentru Banca Română de Dezvoltare. Meritoriu este ceea ce am realizat deja pentru piața RASDAQ, pentru brokeri. Un alt proiect realizat cu care ne mândrim este cel de la Poșta Română care permite plata în numerar în circa 12 puncte în prezent, care este în dezvoltare, și care a funcționat fără nici un fel de probleme pe rețeaua noastră.

Rep.: Cum este viața unui ofertant de servicii de telecomunicații pe o piață pe care Romtelecom are încă monopol?

P.B.: Aș spune că nu-i deloc comodă. Din păcate de cele mai multe ori, în loc să simțim că facem echipă cu Romtelecom lucrurile au stat pe dos. De multe ori ne este mai greu că suntem asociați cu Romtelecom. Trebuie să recunoaștem însă că în ultimul timp relațiile noastre s-au îmbunătățit substanțial, și mă refer aici la timpul necesar obținerii unui circuit comandat. Cu toate acestea și astăzi mai avem comenzi de peste 8 luni care n-au fost onorate. Durata medie de obținere a unui circuit de date este în jur de 30 de zile. Deseori în provincie reușim să rezolvăm lucrurile și într-un timp mai scurt. Marea problemă rămâne Bucureștiul. Am putea spune că relația noastră cu Romtelecom este bună la nivelul legăturii cu oamenii. Problemele apar deoarece la Romtelecom există probleme cu infrastructura și cu serviciile de bază pe care ar trebui să le ofere. Licența Romtelecom este acordată pentru realizarea serviciilor de bază și de telefonie terestră și acordarea de circuite închiriate. În licență se prevede concret: circuite de 64 Kbit și de 2 Mbit. Ori, la ora actuală, dacă ceri un canal de 64 Kbit, de regulă răspunsul este „nu putem, se va rezolva în viitorul apropiat”. Din această cauză, noi ne-am creat niște magistrale pe toate axele pe care este dat în funcțiune suportul de transmisiune pe fibră optică, o rețea suport, a noastră, de 2 Mbit, pe care ne punem noi în funcțiune canalele de 64 Kbit. Recunoaștem că un circuit luat de la Romtelecom, echipat cap-cap, ajunge să fie mai ieftin decât unul realizat de noi. Aceasta se întâmplă deoarece tarifele Romtelecom nu au întotdeauna o justificare economică. Uneori sînt prea mari, alteori sînt prea mici. La 64 Kbit, în mediul urban, prețurile pe care le cere Romtelecom sînt foarte mici, nu acoperă nici cheltuielile. Pentru 2 Mbit în schimb, tarifele sînt foarte mari. Punerea în funcțiune a unui circuit de 2 Mbit este undeva la nivelul a 56 milioane de lei, cca. 7.000 USD, și nicăieri nu se mai întâlnește așa ceva. Punerea în funcțiune a unui circuit internațional costă 2.500 USD! Ne străduim de 4 ani ca să obținem niște modificări în tarifele Romtelecom. Am reușit să facem ceva progrese, dar suntem departe de a obține ceea ce ne-am dorit. De exemplu, dorim tarife similare cu cele internaționale pentru canale multiplu de 64 Kbit. Dacă un canal de 64 Kbit costă o unitate, atunci un canal de 128 Kbit ar trebui să coste de cca. 1,7 ori mai mult, un canal de 256 Kbit să coste de 3,5 ori mai mult, iar de la 640 Kbit la 2 Mbit ar trebui să fie utilizat un coeficient de multiplicare egal cu 10. Romtelecom are tarife numai pentru 64 Kbit și 128 Kbit și restul este socotit în multipli pentru aceste canale.
Altă dificultate majoră o constituie intrarea pe fluxuri de 2 Mbit pe rețeaua publică. Abonamentul este de 4 milioane lei, pentru o singură intrare, pe maxim 4 fire. Soluția similară pe 30 de canale telefonice costă 30 x 30.000 lei, deci doar 900.000 lei și ocupă 30 de intrări. Nu reușim să-i convingem că tarifele trebuie adaptate și aduse la realitate. Și am mai putea da și alte exemple.

Rep.: Să înțelegem că nu este vorba doar despre inerția inerentă unei întreprinderi românești de stat, ci și de faptul că mai există carențe majore în legislație, și mai ales în domeniul reglementărilor.

P.B.: În legislație mai există încă multe carențe, dar cred că principalele probleme se datorează inerției sistemului și reglementărilor. Legea Telecomunicațiilor a apărut în vara anului 1996, dar au trecut deja aproape 2 ani de zile și încă nu au apărut reglementările de aplicare. Ele au fost promise la un an de la intrarea in vigoare a legii, dar apoi a apărut o derogare pentru încă 6 luni. În plus, s-au emis anumite instrucțiuni de aplicare a legii, dar aflăm cu totul întâmplător de existența lor. Mergem la Institutul de Cercetări și acolo aflăm că există o nouă instrucțiune și ne întrebăm când anume a apărut și cerem să avem și noi măcar o copie. Aceasta este o carență și în lege. Nicăieri nu este specificat cine și unde publică instrucțiunile de aplicare a legii. Ele trebuiau să apară în Monitorul Oficial, dar acesta este folosit pentru publicare până la un anumit nivel… Dar instrucțiunile ministrului unde apar? Ni s-a spus că sînt publicate în Revista de Telecomunicații, dar eu nu am mai văzut de mult un număr nou. Este o întrebare: Unde se publică? Mi s-a mai spus că le putem cumpăra de la IGC (Inspectoratul General pentru Comunicații). Nu e nici o problemă, le cumpărăm dacă știm că ele există. Și uite așa ne trezim că ni se aplică retroactiv prevederi care n-au fost făcute publice nicăieri. O să vă dau un exemplu. Unul dintre directorii de la IGC ne-a scris că până la o anumită dată trebuie să le comunicăm numărul de abonați din rețeaua noastră. După 2 zile de la acea solicitare, directorul economic din aceeași instituție ne-a comunicat că, datorită faptului că nu am declarat numărul de abonați cu 2 luni în urmă, va trebui să plătim penalizări începând de la acea dată.
Să vă mai dau un exemplu care, după părerea noastră, este șocant. Legea Telecomunicațiilor prevede liberalizarea în totalitate a transmisiunilor de date. Noi avem o licență valabilă timp de 10 ani și ne trezim acum, în aprilie, că ni se reconfirmă licența! Nici nu ne așteptam la așa ceva. Ori serviciul s-a liberalizat în totalitate, așa cum se afirmă în toate interviurile, și atunci nu mai e nevoie de licență, ori nu, și în acest caz nu văd ce rost are reconfirmarea unei licențe deținute deja. Și situația este destul de periculoasă. Licența ne-a fost reconfirmată nouă și celor de la Logic Telecom și în rest nu s-a făcut nimic. N-au fost date nici un fel de reglementări și pentru ceilalți operatori, și între timp au apărut o mulțime, care lucrează fără nici un fel de reglementări.
Noțiunea de Internet Service Provider, care este la ordinea zilei, nu este recunoscută oficial de către Ministerul Comunicațiilor. În România, acest serviciu este reglementat sub denumirea de „acces la baze de date prin intermediul calculatorului”. Acceptăm și acest fapt, dar chiar și așa ar trebui să existe niște reguli clare care să se aplice pentru toți operatorii. În România funcționează rețeaua SITA, rețeaua oficială a companiilor aeriene, care deservește agențiile aviatice pentru rezervarea de bilete. La ora actuală însă ei au o mulțime de clienți din domeniul nostru sau al lui Logic, care avem o licență de rețea publică. Și este o întrebare care ne-am pus-o mereu: ce deosebire este la noi între o rețea publică și una ne-publică?
Este mai mult decât necesară apariția reglementărilor, nu numai în domeniul transmisiunilor de date, ci și în domeniul telefoniei rurale și în alte domenii. Nu sînt încă reglementate în totalitate nici transmisiunile prin rețeaua de cablu TV, nici cele pe frecvențe radio. Există firme care oferă astfel de servicii fără să fi obținut nici o aprobare, ori noi nu ne putem permite să facem așa ceva. Noi nu oferim nici un nou serviciu până când nu am obținut în prealabil toate aprobările legale necesare.

Rep.: Cum apreciați nivelul pieței românești? Există o piață reală? Există cerere? Este o piață în creștere?

P.B.: Piața există, dar în anii 91-92 Institutul National de Proiectări în Telecomunicații a făcut un studiu referitor la necesitatea de comunicații de date. Pe baza acestui studiu ni s-a acordat licența și Romtelecom a intrat ca partener în această societate mixtă. Recunosc faptul că estimările de atunci au fost optimiste. În 92, când am definitivat studiul, prevedeam 5.000 de clienți la nivelul actual. Dar în prezent noi avem doar în jur de 700 de clienți, Logic Telecom are nu număr de clienți similar, mai există rețeaua VSAT realizată de Digicom, dar însumând, în prezent nu există mai mult de 2.000 de utilizatori. În același timp constatăm că există dorința de constituire a unui așa-numit Operator al Rețelei Administrației din România, ori tot timpul noi avem senzația că oferta de transport depășește cererea. În 92-93, toate băncile afirmau că nu le lipsește decât un sistem care să le permită interconectarea sucursalelor. Suntem în 98 și există cel puțin 3 rețele dar nu folosesc rețeaua de date decât 2-3 bănci mari, băncile private, plus rețeaua Băncii Naționale. O explicație a decalajului între previziuni și realitatea prezentului ar fi faptul că dezvoltarea economică n-a ținut pasul cu estimările de atunci. Cu toate acestea, în ciuda numărului mai redus de clienți, față de estimări, lucrăm în profit. Evident că dacă am avea mai mulți clienți, prețurile ar scădea.

Rep.: Cum credeți că va afecta activitatea companiei dvs. faptul că Romtelecom se privatizează, ținând cont și de faptul că Romtelecom este unul dintre asociații GlobalOne?

P.B.: Aceasta este o problemă și deocamdată nu avem un răspuns. Dacă Romtelecom-ul ar fi cumpărat de unul dintre ceilalți asociați ai noștri, ar fi fost o situație mai clară. Așa cum se prefigurează situația, există posibilitatea să rămânem o societate mixtă, există posibilitatea să fim cumpărați de Romtelecom, există și posibilitatea să cumpărăm partea deținută de Romtelecom. Și acest lucru va fi lămurit numai în viitor.

Rep: Care sunt relațiile dumneavoastră cu mediul academic?

P.B.: Încă din 1993 am avut contacte permanente cu lumea academică. Suntem în continuare în contact cu dl. Nini Popovici. Am făcut de mai multe ori propuneri, dar totdeauna comerciale, de asigurare a unor căi de transmisie, pentru interconectarea centrelor universitare și pentru asigurarea unei conectivități Internet. Până în prezent, niciodată nu am fost competitivi, totdeauna existând soluții mai ieftine decât cele propuse de noi. Rămânem interesați în realizarea unor colaborări. Considerăm că în prezent putem asigura interconectările naționale la prețuri comparabile cu cele solicitate de Romtelecom. Pentru lumea academică putem propune soluții ce ar putea să fie luate în considerare, dar încă nu suntem în măsură de a oferi accese sau conectivități gratuite. În plus, traficul realizat în rețeaua academică este un trafic aparte. Pentru nici o rețea publică volumul de trafic , imens, generat nu poate fi tratat fără probleme. Considerăm problema ca deschisă și ne propunem de a rămâne mereu in contact.

Rep: Ce ne puteți spune despre o eventuală participare la realizarea infrastructurii pentru administrația publică?

P.B.: Mereu am afirmat, de fapt apare și în textul interviului, că în prezent nu există o cerere reală din partea administrației. Nu credem că trebuie realizat /creat un nou operator pentru rețeaua administrației. Este suficient să fie licitată transmisia și să se aleagă cea mai convenabilă soluție. Încă din 1993 am propus semnarea unei convenții /acord cu administrația publică, după modelul practicat in Suedia de TRANSPAC. Mereu ni s-a indicat că rămâne la libera competiție. Subliniem că suntem profund interesați în colaborarea cu administrația publică și ne-am exprimat disponibilitatea semnării unor convenții /contracte speciale.

Rep.: Există motive să încheiem într-o notă optimistă?

P.B.: Noi suntem optimiști și motivele de optimism le constituie Internetul și rețeaua X25. Dinamica Internetului, în ciuda nivelului de dezvoltare economică, este extrem de pronunțată. În urmă cu 3 ani Transpac-ul spunea: „Internet! Ce e asta în România?”, pentru ca astăzi nimeni să nu mai poată trăi fără Internet. Și tocmai din acest motiv, în viitorul apropiat, pe lângă rețeaua X25 pe care o operăm, vom da în folosință și o rețea IP.

Rep.: Vă mulțumim și vă urăm succes!